Ion Nunweiller este un fotbalist român, care a jucat la Echipa naţională de fotbal a României.
La vârsta de 14 ani juca la Progresul ICAS Bucureşti. Din 1951 a trecut la Dinamo Bucuresti (debut in Divizia A pe 12 august 1956, Dinamo Buc. - Dinamo Bacau 2 - 1), unde a activat intreaga cariera pina in 1972, cu doua perioade de intrerupere: in 1956 la Dinamo si 1968-1970 la Fenerbahce, in Turcia, unde in 1970 a cucerit eventul campionat-cupa. Inzestrat cu deosebite calitati fizice si morale a reprezentat tipul aparatorului-luptator, bun acroser, excelent la jocul de cap, sigur in deposedarea adversarului, ambitios si tenace. De la el si de la fratele sau Lica provine porecla "cainele rosu", preluata mai tiirziu de clubul dinamovist. A fost un veritabil stilp al apararii dinamoviste si al nationalei in cele 40 de meciuri in care a imbracat tricoul cu nr. 3. printre marile sale performante, a jucator, se inscriu 5 titluri si 3 cupe (279 jocuri/19 goluri in prima noastra divizie, 26/3 in cupele europene). Ca antrenor s-a afirmat relativ repede, reusind chiar in primul an la conducerea tehnica a lui Dinamo, in 1972-1973, sa cistige titlul. In continuare a activat in cuplu cu Nicusor, tot la Dinamo, cistigand in in urmatorii doi ani, inca un titlu, performanta pe care a repetat-o si in 1977, ca antrenor principal la Dinamo. Din 1979 a lucrat la echipele nationale de juniori din cadrul F.C. Luceafarul contribuind la formarea unor valoroase promotii de jucatori. Dupa citeva escale fara ecou la Gloria Bistrita (1981-1983), Corvinul (1984-1986), Flacara Moreni (1986-1989 unde a antrenat echipa mare in timp ce fratele sau, Victor Nunweiller, a antrenat echipa mica) si F.C. Arges (1990-1991),a ajuns pe banca echipei turce Bursaspor. A urmat apoi Ceahlaul, pe care, in 1993, a promovat-o in prima divizie.
Dupa o scurta retragere a preluat echipa feminina (1996-1998), iar in 1998, F.C. Baia Mare. După 1999 s-a retras, devenind consilier la Dinamo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu