luni, 30 august 2010

Gheorghe Bucur

Gheorghe Bucur (cunoscut mai mult sub numele de Gigel Bucur) (n. 8 aprilie 1980, București) este un jucător român de fotbal, care în prezent joacă pe postul de atacant la clubul Kuban Krasnodar.

Este un jucător mic de statură, dar are avantajul vitezei. Și-a început cariera la Sportul Studențesc pentru care a jucat 169 de meciuri și a marcat 76 de goluri, ajungând și golgheter al Ligii 1. În sezonul 2004/2005 a terminat la egalitate cu Claudiu Niculescu în cursa pentru titlul de golgheter al Ligii 1. Iar în sezonul 2008-2009 a ieșit din nou golgheter al Ligii 1, de această dată în tricoul lui FC Timișoara.

A jucat 18 meciuri și a marcat 4 goluri pentru echipa națională de fotbal a României.

vineri, 27 august 2010

Nicolae Kovács

Nicolae Kovács, născut Miklos Kovács, (n. 23 decembrie 1911, Ekés, azi Plugova, Caraş-Severin - d. 7 iulie 1977, Timişoara) a fost un fotbalist român de etnie maghiară, fratele lui Pisti Kovács. A evoluat pentru Echipa naţională de fotbal a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1930 (Uruguay), 1934 (Italia) şi 1938 (Franţa) şi pentru echipa naţională de fotbal a Ungariei în anul 1941.

În presa sportivă din România a fost numit şi Kovács I.

miercuri, 25 august 2010

Dacian Varga

Dacian Șerban Varga (n. 15 octombrie 1984 în Petroșani, Hunedoara) este un jucător de fotbal care evoluează la echipa Sportul Studențesc. Este fiul lui Ioan Varga, un fost jucător al celor de la Dinamo București.

În februarie 2010 a făcut parte dintr-un transfer controversat, alături de Tiberiu Bălan, cei doi fiind împrumutați de Sportul Studențesc la Rapid III București, echipa satelit a lui Rapid București care evolua în Liga a IV-a. Înțelegerea a fost făcută astfel deoarece echipa întâi a clubului Rapid, care evolua în Liga I, nu mai putea face transferuri, perioada de „mercato” fiind încheiată. Dar cei doi nu aveau drept de joc decât la Liga a IV-a, astfel că primul (și singurul) meci în care Varga și Bălan au fost folosiți la Rapid a fost pierdut la „masa verde” în fața echipei FC Timișoara[1].

duminică, 22 august 2010

Michael Klein

Michael Klein, cunoscut și ca Mischa Klein, (n. 10 octombrie 1959, Amnaș - d. 2 februarie 1993, Krefeld, Renania de Nord-Westfalia) a fost un fotbalist român de etnie germană. A jucat la echipele de club Corvinul Hunedoara, Dinamo București și KFC Uerdingen 05. În septembrie 1981 a debutat în echipa națională de fotbal a României, pentru care a jucat în 90 de partide și a marcat 5 goluri. Ultima dată a jucat în echipa națională a României în noiembrie 1991.

După cum ne relatează și Eugen Evu, un binecunoscut scriitor și poet al Hunedoarei, într-adevăr Michael Klein a fost cel mai bun căpitan al Corvinului și apoi al Naționalei. A avut un contract rar pe acea vreme, în Germania occidentală, el fiind român-neamț, însă desigur meritul lui fiind marale talent, calitățile lui. Eforturile uriașe din teren l-au costat un infarct și moartea la o vârstă în plină vigoare. A murit în teren, aidoma unui toreador în arenă! Zeul fotbal și-a smuls sacrificiul? Regăsim aici mecanismul mitologic popular… Așa, în felul ei enigmatic, viața a pecetluit un mare simbol, și așa Michael Klein – peiorativ zicând, revine în viața unei cetăți în care într-adevăr, furnalele au fost stinse, însă Flacăra nu.[1]

Stadionul echipei Corvinul Hunedoara poartă astăzi în memoria lui Michael Klein numele său, iar un bust de comemorare din bronz din centrul orașului ne va aduce aminte veșnic de mult îndrăgitul Mișu.

joi, 19 august 2010

Ștefan Iovan

Ștefan Iovan (n 23 august 1960 la Moțăței, Dolj) este un fost jucător de fotbal, câștigător al Cupei Europei cu Steaua București în 1986, în acel moment fiind căpitanul echipei. În prezent el este antrenor asistent la echipa națională a României.

Iovan a debutat la CSM Reșița în 1977, de unde a plecat la Luceafărul București, un an mai târziu. Luceafărul era o echipă formată de Federația Română de Fotbal pentru a aduna tinere speranțe din fotbalul românesc, dar care nu juca într-o ligă. S-a întors la Reșița în 1979. În iarna anului 1981 s-a transferat la Steaua București unde a jucat 10 ani, până în 1991.

În 1991 s-a alăturat clubului englez de fotbal Brighton & Hove Albion, dar s-a întors la Steaua București în 1992 pentru jumătate de sezon, după care a plecat la Rapid București, iar mai apoi la Electroputere Craiova în 1995. Ultimul său sezon de jucător profesionist de fotbal a fost 1996 - 97 la CSM Reșița.

Iovan a jucat în total de 365 de ori în Divizia A unde a înscris 20 de goluri. A câștigat campionatul de 5 ori și Cupa României de patru ori.

În 1986, Iovan a câștigat cu Steaua București Cupa Campionilor Europeni, fiind căpitanul echipei în finala de la Sevilla, iar în 1987 a câștigat Supercupa Europei și a disputat Cupa Intercontinentală.

Pentru echipa reprezentativă a României, Iovan a jucat de 35 de ori și a înscris 3 goluri. A evoluat de asemenea de 12 ori pentru echipa României sub 21 de ani.

În sezonul 2002 - 03 el a ajutat la antrenarea Stelei pentru meciurile din Divizia A.

miercuri, 18 august 2010

Mihai Roman

Roman și-a început cariera abia la vârsta de 17 ani, mai târziu decât vârsta obișnuită a unui jucător de fotbal. A debutat la echipa din orașul său natal, Cetatea Suceava. În 2007 a fost adus la FC Brașov la cererea lui Răzvan Lucescu. Înainte de a semna cu echipa brașoveană, de Roman s-au mai interesat FC Vaslui și Oțelul Galați din Liga I.

La Brașov a făcut parte din lotul care în 2008 a obținut promovarea în primul eșalon. În 2009, odată cu instalarea lui Răzvan Lucescu în funcția de selecționer al echipei naționale a României, Roman a făcut și el pasul spre prima reprezentativă. În sezonul 2009-2010 a fost desemnat cel mai bun mijlocaș de bandă dreaptă din Liga I.

Vara lui 2010 a adus transferul lui Mihai Roman la Rapid București, unde ajunsese în prealabil președintele clubului brașovean, Dinu Gheorghe.

duminică, 15 august 2010

Anghel Iordănescu

De la 12 ani când s-a legitimat a jucat numai la Steaua, unde a debutat în 1968 în Divizia A. A câștigat campionatul național cu Steaua în '75-'76, '77-'78 și Cupa României în '69-'70, '70-'71, '75-'76, '78-'79. Are 64 de selecții în echipa națională unde a înscris 26 de goluri. A făcut parte din echipa naționala calificată în sferturile C.E. - 1972. În Divizia A a avut 317 prezențe și a marcat 156 de goluri. A ocupat locul 3 în 1976 și locul 2 în 1980 în clasamentul celor mai buni fotbaliști ai țării. Din 1984 a activat la echipa OFI Crete din insula Creta - Grecia.

A debutat ca antrenor la Steaua București, în 1985, ca secund al lui Emeric Jenei. În această calitate, dar și ca jucător, și-a adus contribuția la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986. În 1987 conduce Steaua la câștigarea Supercupei Europei. Între 1987-1989 este antrenor principal la Steaua. Câștiga în această perioadă trei Cupe ale României și trei titluri de campioană. A fost antrenor principal în ediția '88-'89 când Steaua a jucat finala Cupei Campionilor Europei (0-4 cu AC Milan). Între '90-'92 a antrenat în Cipru, pe Anorthosis Famagusta, cu care a participat în Cupa UEFA. În '92-'93 revine ca antrenor principal în Ghencea și readuce titlul după patru ani.

Pe 8 septembrie 1993 a fost numit antrenorul echipei naționale. S-a calificat la două turnee finale ale Campionatului Mondial (1994 și 1998) și la unul al Campionatului European din 1996. În august 1998 pleacă de la națională și antrenează alte echipe naționale și echipe de club străine, inclusiv în Arabia Saudită. În ianuarie 2002 redevine antrenor principal la echipa națională.

La data de 5 septembrie 1994, colonelul Anghel Iordănescu din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). [1] A fost trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998 [2].

miercuri, 11 august 2010

Bănel Nicoliță

A jucat pentru Steaua București în grupele UEFA Champions League, contabilizând 15 meciuri în această competiție.

Poartă tricoul cu numărul 16 și a debutat în Divizia A la 30 iulie 2004, în meciul CFR Cluj - Poli AEK Timișoara, încheiat cu scorul de 2-1. Nicoliță a fost selecționat în echipa națională a României unde poartă de asemenea tricoul cu numărul 16. S-a remarcat în turneul din SUA, din 2006. Este unul dintre cei mai iubiți jucători de la Steaua, fiind preferat de toți antrenorii care au fost pe banca Stelei datorită vitezei și volumului de efort pe care îl depune în joc.[necesită citare] După evoluțiile bune din Cupa UEFA dar mai ales din meciul cu Betis Sevilla, a atras atenția mai multor echipe printre care și Betis Sevilla.

Bănel Nicoliță a declarat că nu a dormit 48 de ore după autogolul de pe Bernabeu din meciul cu Real Madrid în Champions League.[necesită citare]

Poate evolua atât atacant (mai rar), cât și mijlocaș (preferabil dreapta, dar și stânga) sau fundaș dreapta.

Pe data de 25 martie 2008 a fost decorat de președintele Traian Băsescu cu medalia "Meritul Sportiv" clasa a II-a.

Fratele lui Bănel, Stelică Nicoliță, este un jucător profesionist de fotbal care joacă pentru CS Chimia Brazi.[1]

Bogdan Lobonț

A început cariera profesionistă de fotbalist la FC Corvinul Hunedoara, unde a rămas până 1997, când a semnat pentru Rapid București. A avut succes la Rapid, iar în 2000 a ajuns la Ajax. La început a fost greu pentru Lobonț, care n-a reușit sǎ aibǎ un loc stabil în echipǎ și în 2002 a fost împrumutat pentru un an de Dinamo București, unde a jucat 22 de meciuri.

Când s-a întors la Ajax a devenit primul portar pentru echipǎ până în 2005, pierzând apoi locul de titular și jucând rareori. A fost transferat la Fiorentina în ianuarie 2006, jucând în locul portarului Sebastien Frey, care era accidentat.

În data de 31 august 2009, ultima zi de transferuri în campionatele europene, Bogdan Lobonț a fost împrumutat de către Dinamo București la clubul italian AS Roma, vreme de un sezon, însă a prins rar poarta italienilor. Totuși, în vara anului 2010, romanii au decis să-l cumpere definitiv pe Lobonț, în schimbul căruia au plătit 800.000 de euro.