Ștefan Iovan (n 23 august 1960 la Moțăței, Dolj) este un fost jucător de fotbal, câștigător al Cupei Europei cu Steaua București în 1986, în acel moment fiind căpitanul echipei. În prezent el este antrenor asistent la echipa națională a României.
Iovan a debutat la CSM Reșița în 1977, de unde a plecat la Luceafărul București, un an mai târziu. Luceafărul era o echipă formată de Federația Română de Fotbal pentru a aduna tinere speranțe din fotbalul românesc, dar care nu juca într-o ligă. S-a întors la Reșița în 1979. În iarna anului 1981 s-a transferat la Steaua București unde a jucat 10 ani, până în 1991.
În 1991 s-a alăturat clubului englez de fotbal Brighton & Hove Albion, dar s-a întors la Steaua București în 1992 pentru jumătate de sezon, după care a plecat la Rapid București, iar mai apoi la Electroputere Craiova în 1995. Ultimul său sezon de jucător profesionist de fotbal a fost 1996 - 97 la CSM Reșița.
Iovan a jucat în total de 365 de ori în Divizia A unde a înscris 20 de goluri. A câștigat campionatul de 5 ori și Cupa României de patru ori.
În 1986, Iovan a câștigat cu Steaua București Cupa Campionilor Europeni, fiind căpitanul echipei în finala de la Sevilla, iar în 1987 a câștigat Supercupa Europei și a disputat Cupa Intercontinentală.
Pentru echipa reprezentativă a României, Iovan a jucat de 35 de ori și a înscris 3 goluri. A evoluat de asemenea de 12 ori pentru echipa României sub 21 de ani.
În sezonul 2002 - 03 el a ajutat la antrenarea Stelei pentru meciurile din Divizia A.
joi, 19 august 2010
miercuri, 18 august 2010
Mihai Roman
Roman și-a început cariera abia la vârsta de 17 ani, mai târziu decât vârsta obișnuită a unui jucător de fotbal. A debutat la echipa din orașul său natal, Cetatea Suceava. În 2007 a fost adus la FC Brașov la cererea lui Răzvan Lucescu. Înainte de a semna cu echipa brașoveană, de Roman s-au mai interesat FC Vaslui și Oțelul Galați din Liga I.
La Brașov a făcut parte din lotul care în 2008 a obținut promovarea în primul eșalon. În 2009, odată cu instalarea lui Răzvan Lucescu în funcția de selecționer al echipei naționale a României, Roman a făcut și el pasul spre prima reprezentativă. În sezonul 2009-2010 a fost desemnat cel mai bun mijlocaș de bandă dreaptă din Liga I.
Vara lui 2010 a adus transferul lui Mihai Roman la Rapid București, unde ajunsese în prealabil președintele clubului brașovean, Dinu Gheorghe.
La Brașov a făcut parte din lotul care în 2008 a obținut promovarea în primul eșalon. În 2009, odată cu instalarea lui Răzvan Lucescu în funcția de selecționer al echipei naționale a României, Roman a făcut și el pasul spre prima reprezentativă. În sezonul 2009-2010 a fost desemnat cel mai bun mijlocaș de bandă dreaptă din Liga I.
Vara lui 2010 a adus transferul lui Mihai Roman la Rapid București, unde ajunsese în prealabil președintele clubului brașovean, Dinu Gheorghe.
duminică, 15 august 2010
Anghel Iordănescu
De la 12 ani când s-a legitimat a jucat numai la Steaua, unde a debutat în 1968 în Divizia A. A câștigat campionatul național cu Steaua în '75-'76, '77-'78 și Cupa României în '69-'70, '70-'71, '75-'76, '78-'79. Are 64 de selecții în echipa națională unde a înscris 26 de goluri. A făcut parte din echipa naționala calificată în sferturile C.E. - 1972. În Divizia A a avut 317 prezențe și a marcat 156 de goluri. A ocupat locul 3 în 1976 și locul 2 în 1980 în clasamentul celor mai buni fotbaliști ai țării. Din 1984 a activat la echipa OFI Crete din insula Creta - Grecia.
A debutat ca antrenor la Steaua București, în 1985, ca secund al lui Emeric Jenei. În această calitate, dar și ca jucător, și-a adus contribuția la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986. În 1987 conduce Steaua la câștigarea Supercupei Europei. Între 1987-1989 este antrenor principal la Steaua. Câștiga în această perioadă trei Cupe ale României și trei titluri de campioană. A fost antrenor principal în ediția '88-'89 când Steaua a jucat finala Cupei Campionilor Europei (0-4 cu AC Milan). Între '90-'92 a antrenat în Cipru, pe Anorthosis Famagusta, cu care a participat în Cupa UEFA. În '92-'93 revine ca antrenor principal în Ghencea și readuce titlul după patru ani.
Pe 8 septembrie 1993 a fost numit antrenorul echipei naționale. S-a calificat la două turnee finale ale Campionatului Mondial (1994 și 1998) și la unul al Campionatului European din 1996. În august 1998 pleacă de la națională și antrenează alte echipe naționale și echipe de club străine, inclusiv în Arabia Saudită. În ianuarie 2002 redevine antrenor principal la echipa națională.
La data de 5 septembrie 1994, colonelul Anghel Iordănescu din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). [1] A fost trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998 [2].
A debutat ca antrenor la Steaua București, în 1985, ca secund al lui Emeric Jenei. În această calitate, dar și ca jucător, și-a adus contribuția la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986. În 1987 conduce Steaua la câștigarea Supercupei Europei. Între 1987-1989 este antrenor principal la Steaua. Câștiga în această perioadă trei Cupe ale României și trei titluri de campioană. A fost antrenor principal în ediția '88-'89 când Steaua a jucat finala Cupei Campionilor Europei (0-4 cu AC Milan). Între '90-'92 a antrenat în Cipru, pe Anorthosis Famagusta, cu care a participat în Cupa UEFA. În '92-'93 revine ca antrenor principal în Ghencea și readuce titlul după patru ani.
Pe 8 septembrie 1993 a fost numit antrenorul echipei naționale. S-a calificat la două turnee finale ale Campionatului Mondial (1994 și 1998) și la unul al Campionatului European din 1996. În august 1998 pleacă de la națională și antrenează alte echipe naționale și echipe de club străine, inclusiv în Arabia Saudită. În ianuarie 2002 redevine antrenor principal la echipa națională.
La data de 5 septembrie 1994, colonelul Anghel Iordănescu din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). [1] A fost trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998 [2].
miercuri, 11 august 2010
Bănel Nicoliță
A jucat pentru Steaua București în grupele UEFA Champions League, contabilizând 15 meciuri în această competiție.
Poartă tricoul cu numărul 16 și a debutat în Divizia A la 30 iulie 2004, în meciul CFR Cluj - Poli AEK Timișoara, încheiat cu scorul de 2-1. Nicoliță a fost selecționat în echipa națională a României unde poartă de asemenea tricoul cu numărul 16. S-a remarcat în turneul din SUA, din 2006. Este unul dintre cei mai iubiți jucători de la Steaua, fiind preferat de toți antrenorii care au fost pe banca Stelei datorită vitezei și volumului de efort pe care îl depune în joc.[necesită citare] După evoluțiile bune din Cupa UEFA dar mai ales din meciul cu Betis Sevilla, a atras atenția mai multor echipe printre care și Betis Sevilla.
Bănel Nicoliță a declarat că nu a dormit 48 de ore după autogolul de pe Bernabeu din meciul cu Real Madrid în Champions League.[necesită citare]
Poate evolua atât atacant (mai rar), cât și mijlocaș (preferabil dreapta, dar și stânga) sau fundaș dreapta.
Pe data de 25 martie 2008 a fost decorat de președintele Traian Băsescu cu medalia "Meritul Sportiv" clasa a II-a.
Fratele lui Bănel, Stelică Nicoliță, este un jucător profesionist de fotbal care joacă pentru CS Chimia Brazi.[1]
Poartă tricoul cu numărul 16 și a debutat în Divizia A la 30 iulie 2004, în meciul CFR Cluj - Poli AEK Timișoara, încheiat cu scorul de 2-1. Nicoliță a fost selecționat în echipa națională a României unde poartă de asemenea tricoul cu numărul 16. S-a remarcat în turneul din SUA, din 2006. Este unul dintre cei mai iubiți jucători de la Steaua, fiind preferat de toți antrenorii care au fost pe banca Stelei datorită vitezei și volumului de efort pe care îl depune în joc.[necesită citare] După evoluțiile bune din Cupa UEFA dar mai ales din meciul cu Betis Sevilla, a atras atenția mai multor echipe printre care și Betis Sevilla.
Bănel Nicoliță a declarat că nu a dormit 48 de ore după autogolul de pe Bernabeu din meciul cu Real Madrid în Champions League.[necesită citare]
Poate evolua atât atacant (mai rar), cât și mijlocaș (preferabil dreapta, dar și stânga) sau fundaș dreapta.
Pe data de 25 martie 2008 a fost decorat de președintele Traian Băsescu cu medalia "Meritul Sportiv" clasa a II-a.
Fratele lui Bănel, Stelică Nicoliță, este un jucător profesionist de fotbal care joacă pentru CS Chimia Brazi.[1]
Bogdan Lobonț
A început cariera profesionistă de fotbalist la FC Corvinul Hunedoara, unde a rămas până 1997, când a semnat pentru Rapid București. A avut succes la Rapid, iar în 2000 a ajuns la Ajax. La început a fost greu pentru Lobonț, care n-a reușit sǎ aibǎ un loc stabil în echipǎ și în 2002 a fost împrumutat pentru un an de Dinamo București, unde a jucat 22 de meciuri.
Când s-a întors la Ajax a devenit primul portar pentru echipǎ până în 2005, pierzând apoi locul de titular și jucând rareori. A fost transferat la Fiorentina în ianuarie 2006, jucând în locul portarului Sebastien Frey, care era accidentat.
În data de 31 august 2009, ultima zi de transferuri în campionatele europene, Bogdan Lobonț a fost împrumutat de către Dinamo București la clubul italian AS Roma, vreme de un sezon, însă a prins rar poarta italienilor. Totuși, în vara anului 2010, romanii au decis să-l cumpere definitiv pe Lobonț, în schimbul căruia au plătit 800.000 de euro.
Când s-a întors la Ajax a devenit primul portar pentru echipǎ până în 2005, pierzând apoi locul de titular și jucând rareori. A fost transferat la Fiorentina în ianuarie 2006, jucând în locul portarului Sebastien Frey, care era accidentat.
În data de 31 august 2009, ultima zi de transferuri în campionatele europene, Bogdan Lobonț a fost împrumutat de către Dinamo București la clubul italian AS Roma, vreme de un sezon, însă a prins rar poarta italienilor. Totuși, în vara anului 2010, romanii au decis să-l cumpere definitiv pe Lobonț, în schimbul căruia au plătit 800.000 de euro.
duminică, 11 iulie 2010
Cristian Chivu
CSM Reșița
Chivu și-a început cariera profesionistă de fotbalist la echipa CSM Reșița și a fost antrenat pentru o perioadă chiar de tatăl său, Mircea Chivu, decedat când Cristian avea numai 17 ani. A debutat pentru CSM Reșița în Divizia A pe 30 august 1997 într-un meci câștigat împotriva echipei Universitatea Cluj.
[modifică] Universitatea Craiova
În vara anului 1998 s-a transferat la Universitatea Craiova, unde a ajuns la doar două luni de la moartea tatălui său, fiind convins de fostul mare fotbalist Ilie Balaci, care fusese coleg și prieten cu Mircea Chivu. Înainte de intervenția lui Ilie Balaci, juniorul Chivu a fost foarte aproape de a semna cu Steaua București, în cele din urmă, chiar dacă a petrecut numai un sezon în tricoul alb-albastru, transferul în Oltenia a fost o alegere inspirată pentru viitorul său fotbalistic.
[modifică] Ajax Amsterdam
Vara anului 1999 a oferit atât iubitorilor de fotbal cât și tânărului fundaș o surpriză de proporții, transferul în străinătate, la celebra echipă Ajax Amsterdam. Începutul a fost mai greu pentru Cristi, el încasând mai multe cartonașe roșii în primele partide oficiale disputate pentru olandezi, dar el a dovedit că este un fotbalist valoros și după numai două sezoane, la doar 20 ani a fost desemnat căpitanul echipei. De asemenea la Ajax Amsterdam a câștigat și primele trofee importante din cariera sa, atât alături de echipa sa, cât și în plan individual.
[modifică] AS Roma
Urmărit de marile cluburile europene, căpitanul din acea vreme a lui Ajax Amsterdam se transferă la AS Roma în vara anului 2003, unde și-a confirmat renumele internațional de fundaș valoros. A impresionat încă de la debut, reușind să și marcheze un gol la prima partidă disputată în Serie A pe 14 septembrie 2003, într-un meci câștigat cu 5-0 împotriva echipei Brescia Calcio. La AS Roma petrece 4 ani, unde reușește să câștige un singur trofeu, iar în urma unor probleme financiare întâmpinate de clubul roman, Chivu înțelege că a venit momentul despărțirii, urmând a-și da șansa de a evolua la o echipă mult mai puternică, cât și să-și ajute clubul aflat într-o situație delicată din punct de vedere financiar.
[modifică] Internazionale Milano
Dorit de cluburi precum Chelsea FC, FC Barcelona, Internazionale Milano și aflat în tratative avansate cu Real Madrid, fundașul român decide, în cele din urmă, să rămână în Serie A, dar nu și la AS Roma și se transferă în vara anului 2007 la Internazionale Milano, unde a reușit să se impună și datorită polivalenței sale, el reușind să acopere cu succes posturile de fundaș stânga, fundaș central, mijlocaș la închidere și mai rar postul de mijlocaș stânga. Încă din primul sezon în tricoul Interului, a reușit ceea ce își dorea de când era la AS Roma, câștigarea campionatului italian. În 2010, Chivu, alături de Inter Milano, a reușit o triplă istorică, obținând titlul de campion și Cupa Italiei, precum și trofeul Ligii Campionilor. Astfel, Chivu a devenit doar al doilea jucător român care triumfă în această competiție după Florin Răducioiu în 1994, cu cealaltă echipă a orașului lombard, AC Milan.
Chivu și-a început cariera profesionistă de fotbalist la echipa CSM Reșița și a fost antrenat pentru o perioadă chiar de tatăl său, Mircea Chivu, decedat când Cristian avea numai 17 ani. A debutat pentru CSM Reșița în Divizia A pe 30 august 1997 într-un meci câștigat împotriva echipei Universitatea Cluj.
[modifică] Universitatea Craiova
În vara anului 1998 s-a transferat la Universitatea Craiova, unde a ajuns la doar două luni de la moartea tatălui său, fiind convins de fostul mare fotbalist Ilie Balaci, care fusese coleg și prieten cu Mircea Chivu. Înainte de intervenția lui Ilie Balaci, juniorul Chivu a fost foarte aproape de a semna cu Steaua București, în cele din urmă, chiar dacă a petrecut numai un sezon în tricoul alb-albastru, transferul în Oltenia a fost o alegere inspirată pentru viitorul său fotbalistic.
[modifică] Ajax Amsterdam
Vara anului 1999 a oferit atât iubitorilor de fotbal cât și tânărului fundaș o surpriză de proporții, transferul în străinătate, la celebra echipă Ajax Amsterdam. Începutul a fost mai greu pentru Cristi, el încasând mai multe cartonașe roșii în primele partide oficiale disputate pentru olandezi, dar el a dovedit că este un fotbalist valoros și după numai două sezoane, la doar 20 ani a fost desemnat căpitanul echipei. De asemenea la Ajax Amsterdam a câștigat și primele trofee importante din cariera sa, atât alături de echipa sa, cât și în plan individual.
[modifică] AS Roma
Urmărit de marile cluburile europene, căpitanul din acea vreme a lui Ajax Amsterdam se transferă la AS Roma în vara anului 2003, unde și-a confirmat renumele internațional de fundaș valoros. A impresionat încă de la debut, reușind să și marcheze un gol la prima partidă disputată în Serie A pe 14 septembrie 2003, într-un meci câștigat cu 5-0 împotriva echipei Brescia Calcio. La AS Roma petrece 4 ani, unde reușește să câștige un singur trofeu, iar în urma unor probleme financiare întâmpinate de clubul roman, Chivu înțelege că a venit momentul despărțirii, urmând a-și da șansa de a evolua la o echipă mult mai puternică, cât și să-și ajute clubul aflat într-o situație delicată din punct de vedere financiar.
[modifică] Internazionale Milano
Dorit de cluburi precum Chelsea FC, FC Barcelona, Internazionale Milano și aflat în tratative avansate cu Real Madrid, fundașul român decide, în cele din urmă, să rămână în Serie A, dar nu și la AS Roma și se transferă în vara anului 2007 la Internazionale Milano, unde a reușit să se impună și datorită polivalenței sale, el reușind să acopere cu succes posturile de fundaș stânga, fundaș central, mijlocaș la închidere și mai rar postul de mijlocaș stânga. Încă din primul sezon în tricoul Interului, a reușit ceea ce își dorea de când era la AS Roma, câștigarea campionatului italian. În 2010, Chivu, alături de Inter Milano, a reușit o triplă istorică, obținând titlul de campion și Cupa Italiei, precum și trofeul Ligii Campionilor. Astfel, Chivu a devenit doar al doilea jucător român care triumfă în această competiție după Florin Răducioiu în 1994, cu cealaltă echipă a orașului lombard, AC Milan.
vineri, 11 iunie 2010
Vasile Maftei
Vasile Maftei (n. 1 ianuarie 1981) este un jucător de fobal român în prezent legitimat la Unirea Urziceni.
A început fotbalul la vârsta de 6 ani. Primul post pe care a jucat a fost cel de mijlocaș ofensiv. A fost adus la Rapid de Mircea Lucescu.
Vasile Maftei are o personalitate foarte puternică și este căpitan de drept al Rapidului, atît pe teren cît și în afara lui. Fundaș care asigură liniștea în defensiva "alb-vișiniilor" și un bun coordonator de joc.[necesită citare] Caracter puternic, Maftei este primul care ia partea coechipierilor când rezultatele Rapidului sunt contestate de către fani.[necesită citare] Este un pasionat de sporturi, iarna preferând să-și pună patinele în picioare și să își încerce talentul și pe gheață.[necesită citare]
În iulie 2009 s-a transferat, după aproape 10 ani petrecuți la Rapid București, la Unirea Urziceni, campioana României în sezonul 2008/2009, el urmând să participe în grupele Ligii Campionilor cu formația antrenată de Dan Petrescu.[1]
A început fotbalul la vârsta de 6 ani. Primul post pe care a jucat a fost cel de mijlocaș ofensiv. A fost adus la Rapid de Mircea Lucescu.
Vasile Maftei are o personalitate foarte puternică și este căpitan de drept al Rapidului, atît pe teren cît și în afara lui. Fundaș care asigură liniștea în defensiva "alb-vișiniilor" și un bun coordonator de joc.[necesită citare] Caracter puternic, Maftei este primul care ia partea coechipierilor când rezultatele Rapidului sunt contestate de către fani.[necesită citare] Este un pasionat de sporturi, iarna preferând să-și pună patinele în picioare și să își încerce talentul și pe gheață.[necesită citare]
În iulie 2009 s-a transferat, după aproape 10 ani petrecuți la Rapid București, la Unirea Urziceni, campioana României în sezonul 2008/2009, el urmând să participe în grupele Ligii Campionilor cu formația antrenată de Dan Petrescu.[1]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)