Anghel Iordănescu

De la 12 ani când s-a legitimat a jucat numai la Steaua, unde a debutat în 1968 în Divizia A. A câștigat campionatul național cu Steaua în '75-'76, '77-'78 și Cupa României în '69-'70, '70-'71, '75-'76, '78-'79. Are 64 de selecții în echipa națională unde a înscris 26 de goluri. A făcut parte din echipa naționala calificată în sferturile C.E. - 1972. În Divizia A a avut 317 prezențe și a marcat 156 de goluri. A ocupat locul 3 în 1976 și locul 2 în 1980 în clasamentul celor mai buni fotbaliști ai țării. Din 1984 a activat la echipa OFI Crete din insula Creta - Grecia.

A debutat ca antrenor la Steaua București, în 1985, ca secund al lui Emeric Jenei. În această calitate, dar și ca jucător, și-a adus contribuția la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986. În 1987 conduce Steaua la câștigarea Supercupei Europei. Între 1987-1989 este antrenor principal la Steaua. Câștiga în această perioadă trei Cupe ale României și trei titluri de campioană. A fost antrenor principal în ediția '88-'89 când Steaua a jucat finala Cupei Campionilor Europei (0-4 cu AC Milan). Între '90-'92 a antrenat în Cipru, pe Anorthosis Famagusta, cu care a participat în Cupa UEFA. În '92-'93 revine ca antrenor principal în Ghencea și readuce titlul după patru ani.

Pe 8 septembrie 1993 a fost numit antrenorul echipei naționale. S-a calificat la două turnee finale ale Campionatului Mondial (1994 și 1998) și la unul al Campionatului European din 1996. În august 1998 pleacă de la națională și antrenează alte echipe naționale și echipe de club străine, inclusiv în Arabia Saudită. În ianuarie 2002 redevine antrenor principal la echipa națională.

La data de 5 septembrie 1994, colonelul Anghel Iordănescu din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). [1] A fost trecut în rezervă cu acest grad la data de 15 iulie 1998 [2].