Alexandru Sătmăreanu

Alexandru Sătmăreanu sau Alexander Szatmaryi (n. 9 martie 1952, la Oradea, România) cunoscut și sub numele Szatmáryi II, este un fost fotbalist român care a jucat printre altele la Dinamo București sau VfB Stuttgart și la prima reprezentativă a României.

În 1979 a rămas în Germania Federală.[1]

Este fratele mai mic al lui Lajos Sătmăreanu care a jucat de asemenea la echipa națională a României.

Ioan Ovidiu Sabău

Debutul în fotbal a avut loc alături de Universitatea Cluj, în 1985, alături de această echipă jucând în premieră în Divizia A un an mai târziu. După jumătate de sezon la ASA Târgu Mureș, face pasul spre fotbalul mare, semnând pentru Dinamo București, cu care câștigă și primul titlu de campion din carieră, în 1990.

Prezența la Campionatul Mondial de Fotbal 1990 atrage atenția cluburilor importante din Europa și după turneul final semnează cu echipa olandeză Feyenoord Rotterdam. În tricoul acestei echipe câștigă două Cupe ale Olandei, iar în 1992 acceptă oferta venită de la fostul antrenor de la Dinamo, Mircea Lucescu, de a face din nou echipă, de această dată în Italia, la Brescia Calcio, formație proaspăt promovată de tehnicianul român în Serie A. În 1996 îl urmează pe Lucescu la Reggiana, apoi după un alt sezon la Brescia, revine în țară, la Rapid București, unde cucerește al doilea titlu de campion al României, în 1999.

După un sezon petrecut la Universitatea Cluj, ca jucător-antrenor, ajutându-și echipa de suflet să revină în Liga a 2-a, se întoarce la Rapid, unde își încheie cariera în 2003.

Mircea Rednic

În 1976 și-a început cariera de fotbalist după ce s-a legitimat pentru Corvinul Hunedoara unde joacă până în 1983, când se transferă la Dinamo București. Jucător dotat cu deosebite calități fizice, bun tehnician și cu un dezvoltat simț al anticipației, a reprezentat tipul fundașului modern, la fel de activ și eficate, atât în apărare, cât și în atac[1].

Imediat după Revoluția din 1989 s-a transferat de la Dinamo în Turcia, unde a jucat un sezon pentru Bursaspor. În 1991 a venit mutarea în Belgia, țară considerată de Rednic drept a doua patrie. În 1997, a revenit în România, dar la Rapid București, unde a evoluat sub comanda lui Mircea Lucescu, tehnicianul cu care își începuse cariera la Corvinul și Dinamo.

A câștigat trei titluri de campion al României: două cu Dinamo (1984 și 1990) și unul cu Rapid (1999). De asemenea, a cucerit cinci cupe naționale: trei cu Dinamo (1984, 1986 și 1990), una cu Standard Liege (1993) și una cu Rapid (1998).

Florin RăducioiuFlorin Răducioiu

Răducioiu este un produs al centrului de juniori al clubului Dinamo București. A fost promovat în prima echipă de antrenorul Mircea Lucescu încă de la vârsta de 17 ani, făcând parte din echipa care se califica în sferturile de finală ale Cupei Cupelor în 1989 și în semifinalele aceleiași competiții în an mai târziu.

După selecția în lotul echipei României pentru Mondialul din 1990, la doar 20 de ani, Răducioiu a fost ofertat de echipele din străinătate, semnând pentru AS Bari. A trecut apoi prin curtea altor echipe din Italia, în 1993 ajungând la campioana Europei, AC Milan, alături de care, deși a evoluat doar de șapte ori, marcând două goluri, a câștigat Liga Campionilor UEFA.

În 1994 s-a mutat în Spania, unde a evoluat timp de două sezoane la Espanyol Barcelona, iar în 1996 a fost transferat în Anglia, la West Ham United. Nu s-a adaptat la fotbalul britanic și după doar jumătate de sezon în Premier League, a revenit în Spania, la Espanyol.

În 1997 a bifat al patrulea campionat ca valoare din Europa, cel german, evoluând un sezon la VfB Stuttgart, pentru ca apoi după o trecere prin Italia, la Brescia, și una prin România, la Dinamo, să joace și în al cincilea campionat puternic de pe continent, Ligue 1, pentru AS Monaco.

Răducioiu și-a încheiat cariera în 2004, la echipa franceză de amatori US Créteil-Lusitanos.

Florin Prunea

Florin Prunea (n. 8 august 1968, Bucureşti) este un fost fotbalist român, care a jucat în echipa naţională de fotbal a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1994 şi 1998. În prezent, el ocupă funcţia de manager sportiv la Dinamo Bucureşti.

A evoluat pe postul de portar, începându-şi cariera la Dinamo Bucureşti. În 1991, a câştigat alături de FC Universitatea Craiova atât titlul de campion, cât şi Cupa României. În 1992, a revenit la Dinamo, unde a fost titular timp de şase sezoane.

A evoluat în străinătate la Erzurumspor (Turcia), Litex Loveci (Bulgaria) şi Skoda Xanthi (Grecia).

A strâns 40 de selecţii pentru prima reprezentativă a României alături de care a jucat la două Campionate Mondiale (1994 şi 1998) şi două Campionate Europene (1996 şi 2000).

După retragerea din activitatea de fotbalist, a lucrat la FRF, în funcţia de şef al departamentului de relaţii internaţionale, dar a fost suspendat din aest post pentru că este acuzat în dosarul "Penescu" că a luat mită de la Cornel Penescu, pentru a-i delega la meciurile echipei FC Argeş anumiţi arbitri.

Daniel Prodan

Daniel Prodan a început să joace fotbal la echipa-fanion a orașului său natal, Olimpia Satu-Mare. În anul 1991, Prodan și-a făcut debutul la echipa mare a Olimpiei. După două sezoane în care a evoluat pentru echipa sătmăreană, Daniel Prodan a făcut cel mai important pas al carierei sale, prin venirea la Steaua. Din anul 1993 și până în 1997, el a evoluat la formația militară. A câștigat nu mai puțin de cinci titluri de Campion al României cu Steaua, reușind să se remarce și la Echipa Națională a României, la care a debutat pe 2 iunie 1993, la Kosice, Cehoslovacia, împotriva naționalei lui Vrabec, Latal sau Dubovsky. România avea să piardă cu scorul de 5-2, însă la sfârșitul campaniei de calificare avea să se califice la Campionatul Mondial de Fotbal din Statele Unite ale Americii din 1994. Daniel Prodan a fost selecționat de către antrenorul Anghel Iordănescu în lotul pentru acest Turneu Final. Daniel Prodan avea să bifeze toate minutele disputate de către naționala țării noastre la Mondial, jucând în meciurile cu Columbia, Elveția, Statele Unite ale Americii, Argentina și Suedia. După turneul final, pe 12 noiembrie 1994, avea să marcheze primul său gol la echipa națională, în meciul cu Slovacia, și ce gol, un gol decisiv, care a asigurat victoria României cu 3-2. Golul venea în minutul 81, la doar un minut după ce slovacii egalaseră la 2, iar meciul se disputa chiar pe Ghencea, stadionul cu care era familiarizat atât de bine. Și datorită acestei victorii cu Slovacia, România s-a calificat la Campionatul European din 1996, din Anglia, unul din cele mai slabe turnee finale făcute de naționala României, care a pierdut toate cele 3 meciuri și a marcat un singur gol. Prodan nu a evoluat în meciul cu Franța, dar a evoluat în tot meciul cu Bulgaria și până în minutul 86 în ultimul meci al grupei, cu Spania. În 1997, Daniel Prodan avea să părăsească Steaua pentru un transfer în Primera Division, la Atletico Madrid. În primul sezon la Ateltico, Prodan a evoluat în 17 meciuri, marcând patru goluri, iar în al doilea sezon tot atâtea meciuri, însă fără să mai marcheze. S-a transferat în anul 1998 în Scoția, la Glasgow Rangers, dar nu a evoluat în niciun meci pentru scoțieni, datorită unei grave accidentări la genunchi. În 2000 s-a întors la Steaua, evoluând un singur meci, așa că a părăsit formația din Ghencea pentru a juca la concitadina Rocar București. A evoluat în 15 meciuri pentru formația din Drumul Găzarului, pentru care a marcat și 3 goluri. În timpul șederii sale la Rocar, a evoluat în ultimele sale meciuri pentru echipa națională, fiind chiar și căpitan în câteva meciuri. S-a retras din națională după meciul cu Ungaria, din preliminariile Mondialului din 2002, meci câștigat de România cu 2-0. A mai evoluat la FC Național, echipă la care și-a încheiat cariera de jucător, cu o pauză în care a evoluat la Messina în 2002.

Gheorghe Popescu

Gheorghe Popescu, cunoscut mai ales ca Gică Popescu (n. 9 octombrie 1967, Calafat) este un fost fotbalist român, actualmente impresar.

A participat cu echipa națională de fotbal a României la trei turnee finale ale Campionatelor mondiale (1990, 1994 și 1998) și la două ale Campionatelor europene de fotbal (1996 și 2000). De-a lungul carierei a jucat la FC Universitatea Craiova, PSV Eindhoven, Tottenham Hotspur, FC Barcelona, U.S. Lecce, Galatasaray S.K. (cu care a cîștigat Cupa UEFA în 2000), SV Hannover 96 cîștigînd 13 trofee.

A fost căpitanul celebrei echipe FC Barcelona, cu care a câștigat Cupa Cupelor.

După retragerea din fotbal, a intrat în afaceri și și-a deschis propria școală de fotbal (Școala de fotbal Gică Popescu) la Craiova. Este văzut ca un apropiat al fraților Giovanni și Victor Becali.

În 2005 a candidat pentru președinția Federației Române de Fotbal împotriva actualului președinte Mircea Sandu, însă la alegerile din 21 noiembrie a adunat doar 102 voturi, față de 187 ale contracandidatului său.

În ianuarie 2008, Gică Popescu a fost audiat la Direcția Națională Anticorupție, fiind acuzat de înșelăciune, evaziune și spălare de bani, într-un dosar care privește transferurile a 12 fotbaliști, din perioada 1999–2005. Popescu se numără printre cei zece impresari și patroni de cluburi de fotbal împotriva cărora procurorii DNA au anunțat începerea urmăririi penale, pentru mai multe infracțiuni - înșelaciune, evaziune fiscală și spălare de bani, precum și prejudicierea a patru cluburi cu suma de zece milioane de euro