Miodrag Belodedici

Miodrag Belodedici și-a început cariera de fotbalist la echipa Minerul Moldova Nouă, din liga județeană Caraș-Severin. Format de antrenorul Olimp Mateescu, Belodedici a fost transferat în anul 1982 la Luceafărul București. De aici, a fost recrutat la Steaua de către Ion Alecsandrescu, președintele clubului la acea dată. Miodrag Belodedici a evoluat la Steaua până în 1988, cucerind cu acest club patru ediții consecutive ale Campionatului României, Cupa României în 1985, 1987 și 1988, și Cupa Campionilor Europeni, în 1986, după ce a evoluat ca fundaș toate cele 120 de minute ale finalei decise în urma penalty-urilor de departajare. În vara următoare, Belodedici a câștigat cu Steaua și Supercupa Europei, în 1987.[2]

În 1988, Miodrag Belodedici a fugit în Iugoslavia, acest fapt atrăgându-i o condamnare de 10 ani de închisoare în absență pentru trădare din partea regimului comunist. În Iugoslavia, Belodedici a jucat la Steaua Roșie Belgrad. Odată cu căderea regimului comunist din țara sa natală, Belodedici a fost grațiat. În scurt timp, a devenit unul din oamenii de bază ai echipei iugoslave, iar în anul 1991 a câștigat din nou Cupa Campionilor Europeni, după o finală cu Olympique de Marseille. Și această finală de Cupa Campionilor a fost decisă tot la penalty-uri. La Steaua Roșie Belgrad a evoluat până în 1992. Din 1992 și până în 1994 Belodedici evoluează sub culorile clubului Valencia CF, evoluând în Primera División. În 1994, imediat după Campionatul Mondial din Statele Unite, Belodedici a plecat la Valladolid, club de la care a trecut la Villareal CF, după care a plecat în Mexic, pentru a evolua pentru Atlante. S-a întors în România în anul 1998, și până în 2001 a evoluat din nou la Steaua, echipa la care s-a consacrat. Belodedici a cucerit cu Steaua al cincilea titilu de campion al României, în 2001, și o Cupă a României în 1999. Și-a încheiat cariera de fotbalist la vârsta de 37 de ani.

Gavril Balint

Gavril Pele Balint (n. 3 ianuarie, 1963, Sângeorz-Băi, județul Bistrița-Năsăud) este un fost fotbalist român, devenit antrenor de fotbal după încheierea carierei de jucător. A fost membru în prima echipă românească de fotbal care a câștigat Cupa Campionilor Europeni (1986) și Supercupa Europei (1987), Steaua București. A jucat pentru Echipa națională de fotbal a României în perioada 1982-1992, participând ca jucător la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990, și a participat în calitate de antrenor secund al naționalei la CM din 1994 și 1998. Pentru realizările sale din domeniul sportiv a primit titlul de cetățean de onoare al Municipiului Bistrița[1]. Din 20 ianuarie 2010 este selecționerul echipei naționale de fotbal a Republicii Moldova.[2]

Ilie Balaci

Ilie Balaci (n. 13 septembrie 1956, Bistreţ, judeţul Dolj), este un fost jucător de fotbal din România şi actual antrenor. Supranumit şi "Minunea blondă", Balaci este unul dintre cei mai mari jucători români de fotbal. Cariera sa de fotbalist se leagă de marile succese obţinute de Universitatea Craiova la începutul anilor 1980. Din păcate, a avut un final prematur de carieră, datorat deselor accidentări. Cea mai gravă dintre ele, care practic a pus punct carierei de fotbalist a lui Balaci, a fost provocată de fundaşul băimărean Vasile Arezanov, într-un meci de campionat, jucat la Baia Mare, la 21 februarie 1984.

Ca antrenor, deşi nu a avut aceleaşi succese ca şi jucător, a avut totuşi performanţe notabile cu echipe din Africa de nord şi zona ţărilor arabe.

Adrian Ilie

Adrian Bucurel Ilie (n 20 aprilie, 1974 la Craiova) este un fost jucător român de fotbal, atacant, component al echipei naționale de fotbal a României pentru o perioadă de aproximativ 10 ani. În prezent se ocupă cu afaceri, investindu-și câștigurile obținute ca fotbalist în industria turismului. A fost proprietarul echipei Forex Brașov care a evoluat în Liga a II-a.

La nivel de club, Ilie a jucat pentru Electroputere Craiova (1992-93), Steaua București (1993-96), Galatasaray (1996-98), Valencia (1998-2002), Alavés (2002-03), Beşiktaş (2004) și FC Zurich (2004-2005).

În echipa națională de fotbal a României, Ilie a fost selecționat de 55 de ori, înscriind 13 goluri. A jucat la Campionatul European de Fotbal 1996, la Campionatul Mondial de Fotbal 1998, Campionatul European de Fotbal 2000. Fratele lui Ilie, Sabin, este de asemenea un jucător profesionist de fotbal.

Adrian Ilie s-a retras din fotbal după ce a suferit o accidentare la genunchi.

Echipa sa, Forex Brașov a pierdut în 2006 promovarea în divizia superioară împotriva echipei Unirea Urziceni, iar în 2008 s-a retras din toate competițiile.

După numai un an, cu Beşiktaş Istanbul, Ilie a semnat un contract cu FC Zurich, în 2005, dar în anul următor, după eșecul de a recupera de la o leziune la genunchi, Adrian Ilie a anunțat decizia sa de a se retrage din fotbal. Cu toate acestea, în 2009, el a decis să se întoarcă în fotbalul profesionist, fiind aproape să semneze un contract cu formația rusă FC Terek Grozny, dar a picat la testele fizice efectuate.

Ioan Andone

Ioan Andone (n. 15 martie 1960, Șpălnaca, Alba) este un antrenor român de fotbal, care în prezent pregătește echipa FC Dinamo București. În cariera de jucător, a evoluat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990 și, printre altele, pentru Dinamo București, fiind unul din jucătorii emblematici ai acestei echipe.

A fost component al clubului Corvinul Hunedoara. Din 1983 s-a transferat la FC Dinamo București. Are la activ un număr de 55 de selecții în prima reprezentativă[2], 255 meciuri în Divizia A și 35 de goluri marcate[2].

Ca antrenor, Andone a pregătit pînă acum Sportul Studențesc (1993-1994, 1996, 2001-2003), Universitatea Cluj (1994-1996), Petrolul Ploiești (1996-1997), Farul Constanța (1998-1999), FC Brașov (1999-2000), FC Bihor Oradea (2000-2001), Dinamo București (2003-2006), Omonia Nicosia (2006-2007), CFR Cluj (2007-2008), Al-Ettifaq (2008-2009), Al-Ahli (2009), ȚSKA Sofia (2010)[2].

Andone a cîștigat pînă acum eventul cu două formații diferite, cu Dinamo (2004) și CFR Cluj (2008), fiind unul dintre puținii antrenori români care au reușit această performanță. În afară de acestea, a mai cîștigat în 2003 și în 2005 Cupa României cu Dinamo București.

La începutul lunii octombrie 2009, cînd Dinamo București l-a concediat pe tehnicianul Dario Bonetti, Ioan Andone a fost dorit de conducătorii clubului în funcția de antrenor, însă nu a putut onora oferta din cauză că se afla sub contract cu clubul Al-Ahli Dubai [3]. În 2010 s-a despărțit însă de Al-Ahli pentru a prelua conducerea echipei bulgare ȚSKA Sofia[4]. După doar două luni, tehnicianul român a părăsit formația sofiotă[5] și a ales să pregătească pe Rapid București[6]. Rapid ratează însă cupele europene pentru al doilea an consecutiv[7] și astfel Andone alege să se despartă de giuleșteni și să accepte oferta venită de la Dinamo cu care semnează un contract pentru două sezoane[8].

Romeo Surdu

Și-a început cariera de fotbalist la Romacril Râșnov la vârsta de 6 ani, pe postul de atacant. La vârsta de 14 ani se transferă la FC Brașov.

După un juniorat excepțional la FC Brașov alături de antrenorii Adrian Szabo, Emil Borgovan, Panache, Adrian Hârlab și Nae Pescaru, a câștigat titlul de campion național de juniori A și B în anii 2001 și 2003.

A debutat la vârsta de 17 ani în Divizia A la FC Brașov pe 3 noiembrie 2001 în meciul Ceahlăul Piatra Neamț-FC Brașov 1-0.

A fost inclus în loturile naționale de juniori și tineret ale României (a câștigat o Cupă Balcanică la Bacău alături de echipa națională de juniori a României în anul 2002).

Marius Niculae

Marius Niculae (n. 16 mai 1981, București) este un fotbalist român, care joacă la clubul FC Dinamo București fiind și un component al echipei naționale de fotbal a României.