Alexandru Sătmăreanu

Alexandru Sătmăreanu sau Alexander Szatmaryi (n. 9 martie 1952, la Oradea, România) cunoscut și sub numele Szatmáryi II, este un fost fotbalist român care a jucat printre altele la Dinamo București sau VfB Stuttgart și la prima reprezentativă a României.

În 1979 a rămas în Germania Federală.[1]

Este fratele mai mic al lui Lajos Sătmăreanu care a jucat de asemenea la echipa națională a României.

Ioan Ovidiu Sabău

Debutul în fotbal a avut loc alături de Universitatea Cluj, în 1985, alături de această echipă jucând în premieră în Divizia A un an mai târziu. După jumătate de sezon la ASA Târgu Mureș, face pasul spre fotbalul mare, semnând pentru Dinamo București, cu care câștigă și primul titlu de campion din carieră, în 1990.

Prezența la Campionatul Mondial de Fotbal 1990 atrage atenția cluburilor importante din Europa și după turneul final semnează cu echipa olandeză Feyenoord Rotterdam. În tricoul acestei echipe câștigă două Cupe ale Olandei, iar în 1992 acceptă oferta venită de la fostul antrenor de la Dinamo, Mircea Lucescu, de a face din nou echipă, de această dată în Italia, la Brescia Calcio, formație proaspăt promovată de tehnicianul român în Serie A. În 1996 îl urmează pe Lucescu la Reggiana, apoi după un alt sezon la Brescia, revine în țară, la Rapid București, unde cucerește al doilea titlu de campion al României, în 1999.

După un sezon petrecut la Universitatea Cluj, ca jucător-antrenor, ajutându-și echipa de suflet să revină în Liga a 2-a, se întoarce la Rapid, unde își încheie cariera în 2003.