Emerich Vogl

Emerich Vogl (n. 12 august 1905 — d. 29 octombrie 1971) a fost un jucător și antrenor de fotbal român, care a jucat pentru echipa națională de fotbal a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1930 (Uruguay) și 1934 (Italia). În România, Emerich Vogl a jucat la clubul Juventus București.

Ion Vlădoiu

Atacantul român şi-a început cariera de fotbalist la formaţia CSŞ Aripi Piteşti. De la formaţia unde şi-a petrecut iniţierea în fotbal, Vlădoiu a fost transferat de simbolul oraşului Piteşti, FC Argeş. La data de 31 octombrie 1987, Vlădoiu debuta în Divizia A, într-un meci împotriva Oţelului. În perioada de transferări din iarna anului 1991, Vlădoiu a fost cedat de clubul piteştean la Steaua Bucureşti. A câştigat alături de Steaua un titlu de campion al României, în sezonul 1992-1993, şi a disputat în această primă perioadă în care e evoluat la formaţia roş-albastră 77 de meciuri, înscriind 24 de goluri. A plecat, în pauza de iarnă a următorului sezon, la una din marile rivale ale Stelei, Rapid Bucureşti. A jucat timp de un an şi jumătate pentru formaţia de sub podul Grant, timp în care a evoluat în 44 de meciuri (a lipsit în doar un singur meci) şi a înscris un număr de 22 de goluri. S-a întors la Steaua în anul 1995, devenind golgheterul campionatului alături de formaţia care avea să câştige Liga 1 în acel sezon 1995-1996. La sfârşitul campionatului, după un obicei al acelor ani, s-a transferat în străinătate. Destinaţia sa a fost formaţia de primă ligă din Germania 1.FC Koln, care a plătit în schimbul atacantului suma de 800.000 de dolari. A evoluat în atacul formaţiei din Koln alături de austriacul Toni Polster şi a bifat 51 de prezenţe în Bundesliga, marcând 10 goluri. Retrogradarea Koln-ului a însemnat revenirea în ţară a lui Vlădoiu, care nu s-a întors nici la Steaua, nici la Rapid, ci la marea rivală a acestor două cluburi, Dinamo Bucureşti. Timp de un an jumătate, cât a stat în Ştefan cel Mare, Vlădoiu a evoluat în 36 de meciuri şi a înscris 26 goluri. A revenit în iarna anului 2000 în Germania, de data aceasta în 2.Bundesliga, ligă pe care o evitase prin transferul de la Koln la Dinamo. Echipa la care a evoluat timp de un an s-a numit Kickers Offenbach, iar jucătorul român a disputat un număr de 15 partide şi a înscris 5 goluri pentru formaţia de pe Main. A revenit în România în 2001, pentru a juca, pentru a treia oară, la Steaua. După ce a evoluat în 15 meciuri pentru echipa din Ghencea şi şi-a mai trecut în palmares 10 goluri în Liga 1, Vlădoiu s-a întors la clubul care l-a lansat în fotbalul mare, FC Argeş. Încă 16 meciuri în prima divizie din România şi 8 goluri pentru Vlădoiu, care avea să plece la finele sezonului la FC Universitatea Craiova. După o scurtă experienţă la Craiova, formaţie pentru care a marcat doar două goluri în 13 meciuri, s-a întors la FC Argeş, unde a mai evoluat în 16 meciuri, de data aceasta fără să mai marcheze niciun gol. Cariera şi-a încheiat-o în Liga a doua din România, la UTA din Arad, unde a evoluat în 3 meciuri şi a marcat un gol.

Bogdan Stelea

Bogdan Gheorghe Stelea (n. 5 decembrie 1967, București) este un fost fotbalist român, care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1990, 1994 și 1998. Primul club la care a jucat a fost Dinamo București, în sezonul 2008-2009 a jucat pentru FC Brașov. În prezent este antrenor secund la Echipa națională de fotbal a României.

Alexandru Sătmăreanu

Alexandru Sătmăreanu sau Alexander Szatmaryi (n. 9 martie 1952, la Oradea, România) cunoscut și sub numele Szatmáryi II, este un fost fotbalist român care a jucat printre altele la Dinamo București sau VfB Stuttgart și la prima reprezentativă a României.

În 1979 a rămas în Germania Federală.[1]

Este fratele mai mic al lui Lajos Sătmăreanu care a jucat de asemenea la echipa națională a României.

Ioan Ovidiu Sabău

Debutul în fotbal a avut loc alături de Universitatea Cluj, în 1985, alături de această echipă jucând în premieră în Divizia A un an mai târziu. După jumătate de sezon la ASA Târgu Mureș, face pasul spre fotbalul mare, semnând pentru Dinamo București, cu care câștigă și primul titlu de campion din carieră, în 1990.

Prezența la Campionatul Mondial de Fotbal 1990 atrage atenția cluburilor importante din Europa și după turneul final semnează cu echipa olandeză Feyenoord Rotterdam. În tricoul acestei echipe câștigă două Cupe ale Olandei, iar în 1992 acceptă oferta venită de la fostul antrenor de la Dinamo, Mircea Lucescu, de a face din nou echipă, de această dată în Italia, la Brescia Calcio, formație proaspăt promovată de tehnicianul român în Serie A. În 1996 îl urmează pe Lucescu la Reggiana, apoi după un alt sezon la Brescia, revine în țară, la Rapid București, unde cucerește al doilea titlu de campion al României, în 1999.

După un sezon petrecut la Universitatea Cluj, ca jucător-antrenor, ajutându-și echipa de suflet să revină în Liga a 2-a, se întoarce la Rapid, unde își încheie cariera în 2003.

Mircea Rednic

În 1976 și-a început cariera de fotbalist după ce s-a legitimat pentru Corvinul Hunedoara unde joacă până în 1983, când se transferă la Dinamo București. Jucător dotat cu deosebite calități fizice, bun tehnician și cu un dezvoltat simț al anticipației, a reprezentat tipul fundașului modern, la fel de activ și eficate, atât în apărare, cât și în atac[1].

Imediat după Revoluția din 1989 s-a transferat de la Dinamo în Turcia, unde a jucat un sezon pentru Bursaspor. În 1991 a venit mutarea în Belgia, țară considerată de Rednic drept a doua patrie. În 1997, a revenit în România, dar la Rapid București, unde a evoluat sub comanda lui Mircea Lucescu, tehnicianul cu care își începuse cariera la Corvinul și Dinamo.

A câștigat trei titluri de campion al României: două cu Dinamo (1984 și 1990) și unul cu Rapid (1999). De asemenea, a cucerit cinci cupe naționale: trei cu Dinamo (1984, 1986 și 1990), una cu Standard Liege (1993) și una cu Rapid (1998).

Florin RăducioiuFlorin Răducioiu

Răducioiu este un produs al centrului de juniori al clubului Dinamo București. A fost promovat în prima echipă de antrenorul Mircea Lucescu încă de la vârsta de 17 ani, făcând parte din echipa care se califica în sferturile de finală ale Cupei Cupelor în 1989 și în semifinalele aceleiași competiții în an mai târziu.

După selecția în lotul echipei României pentru Mondialul din 1990, la doar 20 de ani, Răducioiu a fost ofertat de echipele din străinătate, semnând pentru AS Bari. A trecut apoi prin curtea altor echipe din Italia, în 1993 ajungând la campioana Europei, AC Milan, alături de care, deși a evoluat doar de șapte ori, marcând două goluri, a câștigat Liga Campionilor UEFA.

În 1994 s-a mutat în Spania, unde a evoluat timp de două sezoane la Espanyol Barcelona, iar în 1996 a fost transferat în Anglia, la West Ham United. Nu s-a adaptat la fotbalul britanic și după doar jumătate de sezon în Premier League, a revenit în Spania, la Espanyol.

În 1997 a bifat al patrulea campionat ca valoare din Europa, cel german, evoluând un sezon la VfB Stuttgart, pentru ca apoi după o trecere prin Italia, la Brescia, și una prin România, la Dinamo, să joace și în al cincilea campionat puternic de pe continent, Ligue 1, pentru AS Monaco.

Răducioiu și-a încheiat cariera în 2004, la echipa franceză de amatori US Créteil-Lusitanos.