FC Argeș Pitești (1996-1998)
Mutu și-a început cariera profesionistă de fotbalist la FC Argeș Pitești, unde a marcat 11 goluri în 41 de jocuri, până a fost vândut pe 600.000 € (760.000$) la Dinamo București.
[modifică] Dinamo București (1998-1999)
Perfomanțele imense ale lui Mutu au început să se vadă cu ajungerea la Dinamo. A înscris 26 de goluri în 37 de jocuri, având un rol foarte important la câștigarea campionatului și a cupei României de către Dinamo, dar în retur, a fost transferat la Inter.
[modifică] Internazionale Milano (1999-2000)
După ce a fost transferat la Inter, pentru 1.200.000 € (1.500.000$), Mutu n-a reușit să se impună în Serie A, unde a jucat doar 10 meciuri și n-a marcat deloc. Însă în Cupa Italiei a jucat 4 meciuri, marcând 2 goluri. Apoi a fost transferat la Hellas Verona pentru 4.000.000 € (5.100.000$).
[modifică] Hellas Verona (2000-2002)
Pentru Verona Mutu a marcat 17 goluri în 62 de meciuri, un golaveraj de care Parma a fost impresionată și a plătit pentru el 10.000.000 € (12.700.000$).
[modifică] AC Parma (2002-2003)
Sezonul lui Mutu la AC Parma a fost cel mai prolific din cariera lui în Serie A. A marcat 18 goluri în 31 de meciuri în Serie A, ajutând-o pe Parma să se califice în Cupa UEFA. Mutu a fost considerat cel mai bun jucător al Parmei din sezonul 2002-2003, încât i s-a acordat titlul de căpitan în sezonul următor. Totuși, n-a ajuns căpitan, fiindcă a fost achiziționat de noul patron al echipei Chelsea Londra, la vremea aceea, Roman Abramovici, pe 15.800.000 £ (28.900.000$).
[modifică] Chelsea Londra (2003-2004)
Cele 3 goluri marcate în 4 meciuri, incluzând victoria 4-2 cu rivalii din Londra, Tottenham Hotspur, prevesteau un sezon prolific pentru Adrian Mutu, însă golurile s-au mai rărit spre finalul sezonului. Sosirea lui Jose Mourinho la Chelsea a adus certuri între ei, acuzându-se reciproc de minciuni. În septembrie 2004, a fost găsit pozitiv cu cocaină la un test anti-dopping. A fost concediat de club și suspendat 7 luni, de la data de 29 octombrie 2004 până în 18 mai 2005, și amendat cu 20.000 £ de către Federația Engleză de Fotbal.
[modifică] Juventus Torino (2005-2006)
Mutu a semnat un contract pe 5 ani cu gruparea torineză, Juventus, pe 12 ianuarie 2005, când încă era suspendat, neputând să joace în primele cinci luni de contract. Și-a făcut prima dată apariția în minutul 57 la ultimul meci de campionat al lui Juve, 4-2 cu Cagliari Calcio. Din sezonul 2005-2006, a început ca rezervă, dar perfomanțele sale (7 goluri în 20 meciuri cu Juventus și 5 goluri în 5 meciuri cu România) l-au propulsat spre primul 11. Clubul Juventus a fost însă retrogradat în 2006 din cauza scandalului Calciopoli și, ca și mulți dintre jucătorii clubului torinez, Mutu a plecat de la club.
[modifică] ACF Fiorentina (2006-prezent)
Adrian Mutu jucând pentru Fiorentina
La 8 iulie 2006, echipa din Florența a anunțat că a semnat contractul cu Mutu, pentru suma de 8.000.000 €. În 17 meciuri a marcat 10 goluri și este pe locul trei al clasamentului de golgeteri în Serie A, dupa Totti și Spines. Adrian Mutu se simte foarte bine la Fiorentina și nu și-ar dori sa plece.
Este ales cel mai bun jucatori din Serie A in sezonul 2006/2007 si primeste oferte de la Real Madrid si alte mari echipe. Cu toate acestea, decide sa ramana la gruparea "Viola". In sezonul 2007/2008 reuseste sa fie cel mai prolific atacant roman inscriind 17 goluri in acest sezon.Devine cel mai bun stranier din serie A.
Pe data de 28 ianuarie 2010, a fost depistat pozitiv cu sibutramină la un control anti-doping[1], și a primit o suspendare de nouă luni, urmând să poată juca din nou un meci oficial la finalul lunii octombrie[2].
[modifică] Cariera de internațional
Din 2000, de la meciul de debut cu Grecia, Mutu a jucat pentru România 67 meciuri și a marcat 29 goluri. Cel mai important turneu internațional la care a evoluat Mutu a fost Campionatul European de Fotbal 2008, unde a marcat singurul gol al naționalei române în meciul contra Italiei, dar a și ratat un penalty în ultimele 10 minute ale aceluiași meci.
miercuri, 29 septembrie 2010
miercuri, 22 septembrie 2010
Ionuț Mazilu
Ionuț Costinel Mazilu (n. 9 februarie 1982, com. Gemenele, jud. Brăila) este un jucător român de fotbal, în prezent sub contract cu Dnepr Dnepropetrovsk și împrumutat la Arsenal Kiev.
Mazilu a început cariera la Sportul Studentesc în 1999. A debutat în Divizia A pentru Sportul Studențesc la data de 3 august 2001 în meciul Sportul Studențesc – Petrolul Ploiești, meci încheiat cu victoria gazdelor cu 3-0. În sezonul 2005-06, el a fost cel mai important marcator din România Liga I 22 goluri.
Următorul sezon, s-a transferat la Rapid București, unde a jucat timp de doi ani 34 de jocuri și a marcat 18 goluri.
La 12 ianuarie, 2008, Mazilu a fost transferat in Ucraina la clubul Dnepr Dnepropetrovsk din Vîșcea Liha, pentru o sumã de 4 milioane de euro, cea mai mare sumă de transfer primită pe transferul unui jucător român la momentul respectiv. El nu reușește să aibă un impact major și a fost împrumutat la FC Arsenal Kiev.[1]
Mazilu a început cariera la Sportul Studentesc în 1999. A debutat în Divizia A pentru Sportul Studențesc la data de 3 august 2001 în meciul Sportul Studențesc – Petrolul Ploiești, meci încheiat cu victoria gazdelor cu 3-0. În sezonul 2005-06, el a fost cel mai important marcator din România Liga I 22 goluri.
Următorul sezon, s-a transferat la Rapid București, unde a jucat timp de doi ani 34 de jocuri și a marcat 18 goluri.
La 12 ianuarie, 2008, Mazilu a fost transferat in Ucraina la clubul Dnepr Dnepropetrovsk din Vîșcea Liha, pentru o sumã de 4 milioane de euro, cea mai mare sumă de transfer primită pe transferul unui jucător român la momentul respectiv. El nu reușește să aibă un impact major și a fost împrumutat la FC Arsenal Kiev.[1]
duminică, 12 septembrie 2010
Nicolae Dică
Înainte de transferul din 2004 la gruparea din Ghencea, Dică a evoluat pentru Dacia Pitești în perioada 1998–2000 și FC Argeș Pitești în sezoanele 2000–2004. Steaua a plătit suma de 250.000 Euro pentru achiziționarea sa.
Debutul lui Dică în Divizia A a avut loc pe 12 august 2000 într-o victorie a echipei FC Argeș Pitești împotriva lui Gaz Metan Mediaș cu scorul de 2–1. Șase ani mai târziu, pe 22 decembrie 2006, ziarul Gazeta Sporturilor îi acordă distincția pentru Jucătorul român al anului 2006, Dică devansându-i astfel pe Adrian Mutu și Cristian Chivu.
Una dintre cele mai memorabile evoluții ale lui Dică a avut loc în cadrul partidei de debut a grupelor sezonului 2006-2007 de Liga Campionilor împotriva clubului ucrainean Dinamo Kiev, meci în care piteșteanul a marcat de două ori, prima oară din lovitură liberă, iar mai apoi lobându-l pe Alexandr Șovkovski. Avea să încheie sezonul european cu 4 reușite și o pasă de gol în 6 meciuri jucate, într-o grupă în care, pe lângă ucraineni, Steaua a întâlnit și alte două echipe mari, Real Madrid și Olympique Lyon.
Accidentarea din minutul 30 în cadrul meciului amical disputat împotriva echipei de tineret a Sienei pe 17 ianuarie 2007 a fost prima suferită de când piteșteanul evolua în tricoul roșu-albastru. Pe 22 ianuarie a fost supus unei intervenții chirurgicale la genunchiul drept, în urma căreia i-a fost reconstruit ligamentul încrucișat anterior. Perioada dificilă avea să se agraveze odată cu decesul tatălui său în luna martie din cauza cancerului.
Revenirea s-a produs cinci luni mai târziu, chiar de ziua sa, în meciul disputat pe teren propriu împotriva echipei Ceahlăul Piatra Neamț, contând pentru etapa a XXXI-a a Ligii I, acesta fiind primul său joc oficial în 2007. În minutul 69, la scorul de 2-0 pentru Steaua, Dică a fost trimis la încălzire, momentul fiind salutat cu urale de suporterii steliști. Introdus pe teren în minutul 83, piteșteanul a preluat banderola de căpitan de la Sorin Paraschiv[1].
Forma bună aduce interesul portughezilor de la Benfica Lisabona pentru serviciile mijlocașului român, interes devenit evident odată cu participarea în tribune a tehnicianului Jose Antonio Camacho la amicalul disputat de naționala de fotbal a României împotriva Turciei în care Dică a marcat. Deși suma vehiculată a fost de 5 milioane Euro, transferul nu s-a materializat.
Pe 30 august Dică a declarat că fără sprijinul soției și a copilului său nu ar fi reușit să depășească „cea mai neagră perioadă a vieții”[2].
În iunie 2008, după Campionatul European din Austria și Elveția, Dică s-a transferat de la Steaua la echipa de club Calcio Catania din prima ligă italiană.[3]
În vara anului 2009, a fost împrumutat la echipa greacă Iraklis Salonic, al cărei antrenor era Oleg Protasov.
Din ianuarie 2010 a evoluat la CFR Cluj, tot sub formă de împrumut de la Catania, cu drept de cumpărare în vara anului 2010. Clujenii nu și-au exercitat acest drept, iar în iulie 2010 a revenit la gruparea italiană. Nici aici nu a rămas, fiind împrumutat în Turcia, la Manisaspor.
Debutul lui Dică în Divizia A a avut loc pe 12 august 2000 într-o victorie a echipei FC Argeș Pitești împotriva lui Gaz Metan Mediaș cu scorul de 2–1. Șase ani mai târziu, pe 22 decembrie 2006, ziarul Gazeta Sporturilor îi acordă distincția pentru Jucătorul român al anului 2006, Dică devansându-i astfel pe Adrian Mutu și Cristian Chivu.
Una dintre cele mai memorabile evoluții ale lui Dică a avut loc în cadrul partidei de debut a grupelor sezonului 2006-2007 de Liga Campionilor împotriva clubului ucrainean Dinamo Kiev, meci în care piteșteanul a marcat de două ori, prima oară din lovitură liberă, iar mai apoi lobându-l pe Alexandr Șovkovski. Avea să încheie sezonul european cu 4 reușite și o pasă de gol în 6 meciuri jucate, într-o grupă în care, pe lângă ucraineni, Steaua a întâlnit și alte două echipe mari, Real Madrid și Olympique Lyon.
Accidentarea din minutul 30 în cadrul meciului amical disputat împotriva echipei de tineret a Sienei pe 17 ianuarie 2007 a fost prima suferită de când piteșteanul evolua în tricoul roșu-albastru. Pe 22 ianuarie a fost supus unei intervenții chirurgicale la genunchiul drept, în urma căreia i-a fost reconstruit ligamentul încrucișat anterior. Perioada dificilă avea să se agraveze odată cu decesul tatălui său în luna martie din cauza cancerului.
Revenirea s-a produs cinci luni mai târziu, chiar de ziua sa, în meciul disputat pe teren propriu împotriva echipei Ceahlăul Piatra Neamț, contând pentru etapa a XXXI-a a Ligii I, acesta fiind primul său joc oficial în 2007. În minutul 69, la scorul de 2-0 pentru Steaua, Dică a fost trimis la încălzire, momentul fiind salutat cu urale de suporterii steliști. Introdus pe teren în minutul 83, piteșteanul a preluat banderola de căpitan de la Sorin Paraschiv[1].
Forma bună aduce interesul portughezilor de la Benfica Lisabona pentru serviciile mijlocașului român, interes devenit evident odată cu participarea în tribune a tehnicianului Jose Antonio Camacho la amicalul disputat de naționala de fotbal a României împotriva Turciei în care Dică a marcat. Deși suma vehiculată a fost de 5 milioane Euro, transferul nu s-a materializat.
Pe 30 august Dică a declarat că fără sprijinul soției și a copilului său nu ar fi reușit să depășească „cea mai neagră perioadă a vieții”[2].
În iunie 2008, după Campionatul European din Austria și Elveția, Dică s-a transferat de la Steaua la echipa de club Calcio Catania din prima ligă italiană.[3]
În vara anului 2009, a fost împrumutat la echipa greacă Iraklis Salonic, al cărei antrenor era Oleg Protasov.
Din ianuarie 2010 a evoluat la CFR Cluj, tot sub formă de împrumut de la Catania, cu drept de cumpărare în vara anului 2010. Clujenii nu și-au exercitat acest drept, iar în iulie 2010 a revenit la gruparea italiană. Nici aici nu a rămas, fiind împrumutat în Turcia, la Manisaspor.
vineri, 10 septembrie 2010
Adrian Iencsi
Adrian Iencsi s-a născut pe 15 martie, 1975 la Piatra Neamț. A început să practice fotbalul la centrul de copii și juniori ai clubului din localitate. Îsi face debutul în Divizia A la data de 16 martie 1994, în meciul dintre Inter Sibiu și FC Ceahlăul. Joacă doi ani pentru FC Ceahlăul după care este împrumutat la Cetatea Tg. Neamț pentru un sezon. După revenirea la echipa din orașul natal, evoluțiile sale au fost foarte bune, atrăgând atenția cluburilor puternice din București.
În sezonul 1996-1997 se transferă la Rapid București, echipă la care va juca pentru 7 sezoane, timp în care va ajunge căpitan și în care este convocat la echipa națională de fotbal a României. Devine de două ori campion și câștigă două cupe la Rapid, iar în 2004 este cumpărat de Spartak Moscova.
Revine în campionatul intern la începutul anului 2007, după ce a fost refuzat de echipa engleză Leeds United, alegând să semneze un contract cu fosta sa echipă - Ceahlăul Piatra Neamț.
În sezonul 2007-2008 a evoluat la echipa cipriotă Apollon Limasol, după care s-a transferat în Austria, la echipa Kapfenberger SV.[1]
Din returul sezonului 2008-2009 a devenit jucător-antrenor secund la Rapid București, poziție pe care a ocupat-o până în vara anului 2010.
În sezonul 1996-1997 se transferă la Rapid București, echipă la care va juca pentru 7 sezoane, timp în care va ajunge căpitan și în care este convocat la echipa națională de fotbal a României. Devine de două ori campion și câștigă două cupe la Rapid, iar în 2004 este cumpărat de Spartak Moscova.
Revine în campionatul intern la începutul anului 2007, după ce a fost refuzat de echipa engleză Leeds United, alegând să semneze un contract cu fosta sa echipă - Ceahlăul Piatra Neamț.
În sezonul 2007-2008 a evoluat la echipa cipriotă Apollon Limasol, după care s-a transferat în Austria, la echipa Kapfenberger SV.[1]
Din returul sezonului 2008-2009 a devenit jucător-antrenor secund la Rapid București, poziție pe care a ocupat-o până în vara anului 2010.
duminică, 5 septembrie 2010
Ionel Dănciulescu
Ionel Daniel Dănciulescu (n. 6 decembrie 1976, Slatina, Olt, România) este un jucător român de fotbal legitimat la FC Dinamo București. El a înscris în total 188 de goluri, aflându-se pe poziția a 4-a în clasamentul golgheterilor din toate timpurile în Liga I.
Considerat unul dintre cei mai valoroși atacanți din istoria Ligii I, Dănciulescu și-a început cariera de jucător profesionist la Electroputere Craiova, pentru care a jucat în perioada 1993 - 1995, marcând 8 goluri în 31 de meciuri. În 1995, Dinamo București l-a transferat, jucând la echipa din Șoseaua din Ștefan cel Mare vreme de doi ani, până în 1997, când a fost adus la Altay Izmir, Turcia.
În Turcia a rezistat doar jumătate de sezon, revenind în țară la Steaua București, marea rivală a lui Dinamo. A marcat 53 de goluri în 129 de meciuri pentru "roș-albaștrii" , reușind să câștige și de două ori campionatul României (1997-1998;200-2001).
În 2002 a revenit la Dinamo, dar din cauza performanțelor realizate la Steaua, a fost contestat vehement de fanii "câinilor". În ciuda acestui lucru a devenit, odată cu trecerea timpului, unul dintre cei mai valoroși și importanti jucători de la Dinamo. A câștigat trei campionate și două Cupe ale României cu alb-roșii, devenind unul dintre cei mai iubiți jucatori ai dinamoviștilor. În iunie 2009, a revenit și la naționala României, odată cu venirea lui Răzvan Lucescu ca selecționer. A jucat în meciul cu Lituania, câștigat de naționala României cu scorul de 1-0 în deplasare.
La 31 august 2009 a părăsit echipa Dinamo București și a semnat un contract pentru un sezon cu posibilitate de prelungire, cu echipa spaniolă din Segunda Division, Hércules Alicante. În iulie 2010, după ce i-a fost reziliat contractul cu formația spaniolă Hercules Alicante, a revenit la Dinamo București.
Considerat unul dintre cei mai valoroși atacanți din istoria Ligii I, Dănciulescu și-a început cariera de jucător profesionist la Electroputere Craiova, pentru care a jucat în perioada 1993 - 1995, marcând 8 goluri în 31 de meciuri. În 1995, Dinamo București l-a transferat, jucând la echipa din Șoseaua din Ștefan cel Mare vreme de doi ani, până în 1997, când a fost adus la Altay Izmir, Turcia.
În Turcia a rezistat doar jumătate de sezon, revenind în țară la Steaua București, marea rivală a lui Dinamo. A marcat 53 de goluri în 129 de meciuri pentru "roș-albaștrii" , reușind să câștige și de două ori campionatul României (1997-1998;200-2001).
În 2002 a revenit la Dinamo, dar din cauza performanțelor realizate la Steaua, a fost contestat vehement de fanii "câinilor". În ciuda acestui lucru a devenit, odată cu trecerea timpului, unul dintre cei mai valoroși și importanti jucători de la Dinamo. A câștigat trei campionate și două Cupe ale României cu alb-roșii, devenind unul dintre cei mai iubiți jucatori ai dinamoviștilor. În iunie 2009, a revenit și la naționala României, odată cu venirea lui Răzvan Lucescu ca selecționer. A jucat în meciul cu Lituania, câștigat de naționala României cu scorul de 1-0 în deplasare.
La 31 august 2009 a părăsit echipa Dinamo București și a semnat un contract pentru un sezon cu posibilitate de prelungire, cu echipa spaniolă din Segunda Division, Hércules Alicante. În iulie 2010, după ce i-a fost reziliat contractul cu formația spaniolă Hercules Alicante, a revenit la Dinamo București.
miercuri, 1 septembrie 2010
Andrei Cristea
Andrei Cristea (n. 10 mai 1984, Bacău) este un fotbalist român, care în prezent joacă pentru Dinamo București. A fost golgheterul sezonului 2009-2010 al Ligii I cu 16 goluri. Este un atacant cunoscut pentru ritmul său.
Cristea a început fotbalul în orașul său de origine și a debutat în Divizia A în 2001, pentru clubul local FCM Bacău. S-a transferat la Steaua în 2004 la prețul de peste un milion de dolari. Cu toate acestea, Cristea nu a reușit să câștige un loc în prima echipă, în ciuda reușitei a două goluri în Cupa UEFA, sezonul 2004-2005, împotriva Valenciei. În 2006 a fost transferat la FC Timișoara.
După ce nu a impresionat la Timișoara, a fost împrumutat la FC Politehnica Iași pentru cea de-a doua parte a sezonului 2007-08, unde a contribuit la salvarea de la retrogradare a echipei.
Cristea a jucat de opt ori pentru echipa națională de fotbal a României.
Cristea a început fotbalul în orașul său de origine și a debutat în Divizia A în 2001, pentru clubul local FCM Bacău. S-a transferat la Steaua în 2004 la prețul de peste un milion de dolari. Cu toate acestea, Cristea nu a reușit să câștige un loc în prima echipă, în ciuda reușitei a două goluri în Cupa UEFA, sezonul 2004-2005, împotriva Valenciei. În 2006 a fost transferat la FC Timișoara.
După ce nu a impresionat la Timișoara, a fost împrumutat la FC Politehnica Iași pentru cea de-a doua parte a sezonului 2007-08, unde a contribuit la salvarea de la retrogradare a echipei.
Cristea a jucat de opt ori pentru echipa națională de fotbal a României.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)